Doi dominicani, fratele Pietro şi fratele Iacopo, se întâlnesc pe străzile Romei. Vârsta îi încărunţise, fuseseră buni prieteni şi colegi în vremea seminarului şi nu se văzuseră de atunci. Bucurie mare, se îmbrăţişează şi hotărăsc să se întâlnească seara în chilia unuia dintre ei, să se roage împreună.
Zis şi făcut, seara se întâlnesc şi încep cu câteva imnuri şi rugăciuni. La "Tatăl Nostru", în timp ce erau îngenuncheaţi, Iacopo scoate o ţigară tacticos şi şi-o aprinde. Cu ochii cât cepele, după "Amin" Pietro îl întreabă:
-Doamne, iartă-mă ! Cred că nu văd bine ! Ce faci, fumezi
? În timpul sfintei rugăciuni
?
-Desigur ! Mi-a dat voie chiar Sanctitatea Sa !
-Ce spui acolo ! Pe mine era să mă afurisească pentru asta !
-Hm ! Depinde !
-Nu înţeleg ! Depinde de ce !
-Păi, depinde cum l-ai întrebat ! Ce i-ai spus exact ?
-Era într-o seară şi papa era la cină cu câţiva cardinali. Eu eram novice şi fumam pe vremea aceea. Profitând de un frate care servea masa, m-am strecurat în încăpere şi am spus: "Sfinte părinte, pot să vă întreb ceva ?" "Ce este, fiule ?". "Sfinte părinte, uneori când mă rog la Dumnezeu mă cuprinde o poftă să-mi aprind o ţigară. În acele clipe, pot să fumez ?" "Ce spui acolo ! Blasfemie ! Auziţi, fraţilor venerabili ! Să îşi aprindă o ţigară când se roagă !" Cred că am şters-o la timp, Sanctitatea Sa îşi căuta deja cârja.
-Mda, vezi, aici e deosebirea. Eu mă aflam cu nişte fraţi la o cateheză despre cum trebuie să ne rugăm, ţinută de Sf. Părinte. Tema seminarului era despre importanţa rugăciunii frecvente şi chiar continue. Atunci când s-a ajuns la întrebări, eu m-am ridicat şi am spus aşa: "Sanctitate, înţelegem că este bine să ne rugăm cât mai des cu putinţă ?" "Desigur, fiule!" "Şi este bine să facem asta în toate momentele ?" "Da, fiule, orice moment este potrivit pentru a spune, măcar în gând, o rugăciune !" "Dar, Sanctitate, de exemplu când fumăm, oare nu se mânie Dumnezeu să spunem o rugăciune ?" "Nu, fiule, orice moment e bun ca să te rogi. Chiar şi când fumezi".
